facebook

mi-am tras facebook.
este noul meu look. un look care ma face mai prietenos. atat de prietenos incat de azi dimineata pana acum mi-am facut 43 de prieteni.
ce mai, sunt atat de prietenos ca-mi iese prin piele.
peste partea cu 50 mailuri sarim, ca doar suntem prietenosi, nu? (dar cica se poate si fara ele)
oricum. . . sunt la moda! sunt si eu in rand cu lumea.
ne vedem la o bere! pe facebook. sper sa aiba beck's. rece. au?

film : kill bill

am reusit in sfarsit sa-l vad. sa le vad.
nu e nou. poate multi le-ati vazut deja. dar acum ca l-am vazut si eu... de ce sa tac?
deci pentru cei care nu l-au vazut
e un tarantino.
ca si in inglorious bastards m-a dat pe spate coloana sonora. este speciala. este inedita. este surprinzatoare.
un mare parte se poate spune ca este un film violent. scenele cu pricina au insa ceva. ceva care le face amuzante si le scoate din cliseic.
despre actiune . . .
povestea e poveste, o vedeti voi.
nu incerc sa va conving sa-l vedeti,
doar v-am adus la cunostinta ca e un tarantino.

nori din colectia mea

Pentru sincere felicitari folositi forumul.
















dilema dizolvata!

in urma unui studiu foarte stiintific care s-a desfasurat pe parcursul a 5 minute 2 cercetatori romani, eu si cumnatu, am descoperit ca dozele de bere timisoreana (goale) sunt mai rezistente la uzura decat dozele de bere skol (tot goale). (doar nu eram tampiti sa dam cu o bere plina de un gard)
probele au fost supuse unui test relativ dur: au fost frecate de un gard din bare metalice pe o distanta de 80 m, cu viteze egale si constante. la finalul testului s-a constatat ca doza de skol era facuta ferfenita in timp ce doza de timisoreana abia prezenta doua mici fisuri.
concluzia este ca producatorul de bere timisoreana foloseste niste doze fabricate dintr-un aluminiu cu proprietatie mecanice mai bune.
prin acest experiment am reusit in sfarsit sa intelegem diferenta de pret dintre aceste doua beri.
. . . si poate luam si premiul nobel.

slacklines

nu stiti ce e asta, nu?
stiti, dar nu stiati ca ii asa ii spune.
nici eu nu stiam pana azi.
este un sport. ala in care mergi ca la circ pe o funie (care nu prea e funie).
sportul nu se reduce doar la mers ci inseamna si multe "acrobatii" destul de spectaculoase, si care de pe margine par foarte distractive.
azi, undeva, in parc izvor, intre cativa copaci, cativa oameni si distrau pe cateva asemeanea corzi, sau benzi, nu stiu cum sa le spun. (chinga?!)
si m-am asezat si eu ca omu de la tara, sa casc gura.
oamenii au fost foarte binevoitori si m-au invitat si pe mine sa ma plimb pe chestiile alea.
am cazut de multe ori. mi-am scrantit un deget de la picior (nu va recomand sa incercati desculti).
cam dupa 2 ore am reusit sa fac toata lungimea unei corzi (aprox 6 m). sunt foarte mandru de performanta mea.
in mare: detul de distractiv, oarecum solicitant, nu pare periculos, poate fi o provocare.
distractie placuta!



d'ale gurii

omul cat traieste... mananca! altfel n-ar trai.

in seara asta am gatit.
am prajit trei sardine de i-au placut si sor'mii, atat de bune au fost.
puneti sare din toata inima. la foc mic, in ulei pana la jumatate si lasati-le pana le uita sfintii, dar sa nu le ardeti.
a doua incercare a fost file de rechin. asta nu mi-a iesit.
este prima oara cand le incerc pe amandoua. deci am avut un succes de 50%.
daca incercati doar sardinele va garantez un succes de 100%.

am fost in skate park

da fratilor. am fost acolo. si uite ca m-am intors viu! ma cam doar juma' de fund dar trece.
cei care ma mai cunosc stiu ca am avut si eu o perioada de skater prin clasa a 10-a (a mea).
deci imi iau eu placa si plec cu emotie in suflet spre locu cu pricina.
ajung in herastrau. ma urc pe placa si incep sa-i dau din picior.
tot locul plin de puradei care mai de care mai smecher.
m-am facut si eu de ras. am luat o cazatura oarecum pe loc. mi-am dezmortit oasele.
ce m-a impresionat?
pai... moda!
toti, dar absolut toti, aveau pantalonii pe jumatate pusi cum trebuie, adica cu ei ridicati pana sub cur, misiunea de acoperire a fundului ramanand in totalitate responsabilitatea chilotilor. un peisaj fantastic! imi pare rau ca nu am avut camera sa-i trag in poza, v-as fi aratat si voua.
o experienta deosebita!

plasticul polueaza?!

am si eu o mare nedumerire.
in prostia mea... si in lipsa de cunostinte in materie chimie stau si ma tot gandesc: cum polueaza plasticul si de ce?
si pana acum am gasit ca "polueaza" doar prin aspectul neplacut pe care il creeaza (cand nu sta la locul lui), adica un parc impodobit cu peturi sau un trotuar piperat cu ambalaje si pungi.
asta e poluare? mai polueaza altfel?
exista vreo planta afectata de plastic? nu cred. cam toate ghivecele din comert sunt din plastic, si cam toate plantele din florarii arata extraordinar de bine in ghivece de plastic.
e cineva care nu mai poate sa respire din cauza plasticului?
multi dintre noi am supt la un moment dat un pix din plastic, a patit cineva ceva?
nu sunt pro peturi si pungi aruncate la intamplare. si pe mine ma deranjeaza. dar vreau sa inteleg de ce bat ecologistii toba peste tot si striga : "Plasticuuu!!! Plasticuuu!!! doomiidoispe!!!"
deci un aspect neplacut inseamna poluare? sau plasticul chiar polueaza?
daca da: cum?


din categoria arta. pentru suflet.

Billy Joel - Vienna

30 aprilie (1 mai)

de 1 mai am sarbatorit 30 aprilie.
adica pe 30 aprilie m-am plimbat putin. pana in sinaia si inapoi, cu un prieten despre care probabil am sa fac un post separat, pentru "recomandare". Silviu.
plecare :Bucuresti nord 05:46
sosire : Sinaia 09:03 ( in realitate 09:22)
in Sinaia ne intalnim cu o prietena pe care n-am mai vazut-o de vreo 2 sau 3 ani. Irina.
pupaturi. ce mai faci? bine fac. tu ce faci? tot bine.
deci ce facem?
Silviu propune sa urcam putin. eu nu indraznisem, gandindu-ma ca nu vom avea timp, vazusem seara pe net ca cel mai scurt traseu era de 3 ore si jumatate.
Irina stia altceva, si pentru ca este din sinaia am crezut-o. deci am trecut la "dat din bashcheti" (Irina) spre Hotel cota 1400 care este defapt putin mai sus (aprox 1500) conform unor semne de la fata locului.
in mai putin de doua ore eram sus.
de la hotel in sus spre cota 2000 am mai urcat singur inca vreo 200 m (dupa calculele mele) pana la zapada. m-am dat si eu cu fundu de zapada (nu era moale cum ma asteptam) m-am murdarit putin de noroi si m-am intors. am mai consumat o parte din cel 11 croissante si ...hai sa coboram.
pai mai ai cu cine?
dupa 2 ore de povesti cu ursi ne-a fost imposibil (mie si Irinei) sa-l mai convingem pe Silviu sa coboare pe jos. 20 minute de negocieri si eram in telecabina.
si mai aveam vreo 4 ore pana la plecare.
putina leneveala in soare. epuizarea stocului de croissante si snacksuri. o bere. 0 tura pana la Peles. mult ras. fuga la gara.
-sar'naaa, da-ti-mi si mie doua bilete pentru primul tren spre Bucuresti, va rog!
-pai asta din gara e primu. pleaca acum.
..................................................
-restul... baiatuuu!!! restuuuu!

-hai ba mai repede ca pleaca!

a fost o zi faina, si pentru asta ii multumim in mod special Irinei care a chiulit toata ziua de la scoala pentru a ne trage noua o plimbare prin imprejurimi. fara ea probabil ne-am fi invartit (plictisit) 7 ore pe strazile din Sinaia.
Sinaia arata foarte bine din punctul meu de vedere. cel putin partea pe care am vazut-o eu. cladirile noi respecta arhitectura orasului si strazile sunt curate. si multa linisite frate, enervant de multa!
pentru doritori exista un centru de inchirieri biciclete la vreo 5-10 minute de gara.
biciclete sunt kona si scott sau cube, si arata foarte bine . 16 lei ora (mi se pare un tarif corect) Irina spunea ca poti sa mai si negociezi.
cred ca ma mai duc, trebuie sa ajung la cota 2000.



pozele facute sunt 21 la numar, si destul de personale ca sa vi le arat.